Osteoporoza articulară cum se tratează
Conținutul
Osteoporoza este cea mai frecventă boală metabolică osoasă din lume, estimată la milioane de indivizi, fractura osteoporotică fiind o cauză importantă de morbiditate, având un impact socio-economic marcat. În jurul vârstei adulte de de ani se atinge un maximum de creştere a masei osoase denumit masa osoasă de vârf, care depinde de asemenea de factorii de risc, mai ales de cei genetici.
Osteoporoza - Ce este? Cauzele aparitiei, simptome si tratament
Există numeroşi factori de risc tabel Duritatea oaselor este determinată de compoziţia acestora minerală şi organică şi de activităţile celulelor sale osteoblast, osteoclast, osteocit şi celule bordante care alcătuiesc un echilibru în remodelarea osoasă resorbţia şi formarea de os. O scădere a masei osoase se poate datora: eşecului de a obţine o masă osoasă de vârf adecvată geneticăresorbţiei excesive a osului, reducerii în formarea osului în timpul procesului de remodelare.
Osteoporoza juvenilă şi a adultului tânăr idiopatică, rar întâlnită, afectează ambele sexe. Osteoporoza postmenopauză afectează femeile după vârsta de 55 de ani, principalul factor fiind deficienţa estrogenică ce determină creşterea activităţii osteoclastelor, cu scăderea masei osoase.
Tratamentul Osteoporozei
Osteoporoza de involuţie senilă apare la femeile şi bărbaţii cu vârsta de peste 65 de ani, principalii factori precipitanţi osteoporoza articulară cum se tratează scăderea absorbţiei intestinale de calciu Ca şi hipovitaminoza D expunere insuficientă la soare.
Osteoporoza secundară este întâlnită în afecţiuni endocrine, digestive, renale, boli inflamatorii sistemice, boli genetice, consum de medicamente, imobilizare.
Osteoporoza indusă de glucocorticoizi Utilizarea glucocorticoizilor reduce densitatea osoasă şi creşte riscul de fractură. Corticoterapia este cea mai frecventă cauză de osteoporoză iatrogenă. La pacienţii cu boli reumatice, preocupările legate de dezvoltarea osteoporozei indusă de glucocorticoizi limitează deseori doza şi durata terapiei cu glucocorticoizi.
În aceste cazuri ar trebui să folosim cea mai mică doză posibilă împreună cu strategiile preventive generale precum un program regulat de exerciţii fizice, aportul adecvat de calciu şi vitamina D, bisfosfonaţi, dar şi osteoporoza articulară cum se tratează altor factori de risc.
Osteoporoza la bărbat Osteoporoza este o boală ce afectează mult mai frecvent femeile, motiv pentru care datele epidemiologice, clinico-paraclinice şi terapeutice au fost standardizate pentru sexul feminin, însă în ultimii ani osteoporoza la bărbaţi a devenit o problemă majoră de sănătate ce impune o evaluare atentă.
Osteoporoza
Bărbaţii tineri prezintă mai frecvent fracturi ale oaselor lungi comparativ cu cei peste 70 ani la care predomină fracturile de şold şi vertebrale. Principalele cauze de osteoporoză la bărbat sunt: afecţiuni endocrinologice cel mai frecvent hipogonadismulneoplazii, boli cronice, osteomalacia şi boli ereditare sau idiopatică.
Există o serie de factori de risc predispozanţi pentru osteoporoză la bărbat: vârsta înaintată, scăderea densităţii minerale osoase, antecedente de fractură după traumatisme minore şi istoric familial de fractură osteoporotică. Osteoporoza: simptome Majoritatea pacienţilor cu osteoporoză sunt asimptomatici, până în momentul apariţiei fracturii numită fractură de fragilitate spre deosebire de pacienţii cu osteoporoză, la indivizii normali acelaşi traumatism nu produce o fractură.
Cele mai comune locuri pentru fractură sunt: coloana vertebrală, şoldul şi antebraţul. Fracturile vertebrale: două treimi dintre aceste fracturi sunt asimptomatice, dar în situaţiile simptomatice, durerea acută persistă între săptămâni şi poate fi înlocuită de durere cronică prelungită în cazul fracturilor severe.
Se prezinta ca reducerea masei osoase si printr-o structura osoasa poroasa.
Pacienţii acuză dorso-lombalgii acute sau cronice. Clinic se obiectivează accentuarea cifozei dorsale de diferite grade, redresarea lordozei lombare, scădere în înălţime, apropierea rebordului costal de creasta iliacă. Dorsolombalgia acută se manifestă prin durere difuză şi nu neapărat localizată la nivelul vertebrei afectate, însoţită de contractură musculară paravertebrală, limitarea mobilităţii segmentului afectat.
De obicei, fracturile vertebrale sunt rezultatul sarcinii compresive asociate cu activităţile zilnice şi doar un sfert apar ca rezultat osteoporoza articulară cum se tratează unei căderi. Fracturile non-vertebrale: secundare unui traumatism sunt uşor de diagnosticat clinic şi radiologic.
Pacientul prezintă: durere acută intensă, semne locale de fractură tumefacţie, crepitaţii, impotenţă funcţională. Clinic membrul inferior este scurtat şi fixat în rotaţie externă.
Dieta cu continut scazut de calciu; Nutritie slaba si sanatate generala precara; Malabsorbtia substantele nutritive nu sunt absorbite in mod corespunzator din sistemul gastrointestinal ; Inflamatia cronica, datorata artritei sau bolilor cronice inflamatorii, cum ar fi artrita reumatoida sau afectiunile hepatice; Deficienta de vitamina D. Important de precizat ca sunt doua categorii de factori de risc: Factori de risc pe care nu ii putem controla -Ereditatea, etnia, anumite afectiuni diabetul zaharat de tip 1, artrita reumatoida, bolile inflamatorii intestinale, dereglarile hormonale care pot fi legate de pierderea mesei osoase; Factorii de risc pe care ii putem controla - Fumatul, un stil de viata inactiv si o dieta saraca in calciu si vitamina D, excesul de alcool, medicamentele antiinflamatorii. Osteoporoza - Simptome Simptomele osteoporozei Pierderea osoasa care duce la osteoporoza se dezvolta incet.
Aproape toţi pacienţii necesită intervenţie chirurgicală. Fracturile de antebraţ mai ales treimea distală a radiusului rezultă în urma unei căderi de la acelaşi nivel pe mână.
