Tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber. Proliferarea şi regenerarea în focarul inflamator - Regenerarea țesutului conjunctiv liber
Conținutul
Account Options Tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber, Țesut conjunctiv Patogenia reacţiilor alergice Proliferarea şi regenerarea în focarul inflamator Etapa a treia a procesului inflamator include proliferarea şi restabilirea integrităţii structurilor inflamate prin regenerare.
Proliferarea reprezintă multiplicarea şi acumularea în focarul inflamator a celulelor de origine mezenchimală. Proliferarea se efectuează din câteva surse tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber.
Țesut conjunctiv - Wikipedia Una din sursele celulare sunt celulele stem hematopoietice, care emigrează din sânge şi care dau naştere la un număr mare de monocite, ce fagocitează nu numai microorganismele, ci şi celulele proprii moarte. La celulele provenite din diferenţierea şi proliferarea celulelor stem se asociază şi cele emigrate din patul vascular — monocite, limfocitele T şi B, plasmocitele.
Concomitent în focarul inflamator proliferează şi fibroblaştii locali, celulele cambiale epiteliale. Fibroblaştii în focarul inflamator sintetizează glucozaminoglicanii din componenţa substanţei fundamentale, formează fibrele ţesutului conjunctiv colagenice şi elasticeiar mai apoi se maturizează până la fibrocite — astfel se formează ţesutul conjunctiv.
Funcţia keilonilor constă în inhibiţia mitozei celulare. Funcţionarea sistemului reglator cu keiloni se efectuează prin mecanismul de autoreglare cu feed-back negativ. În cazul, în care alteraţia micşorează numărul de celule mature în focarul inflamator deficitul de structură tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber, se micşorează respectiv şi cantitatea de keiloni sintetizaţi tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber acestea, ceea ce deblochează mitoza celulară şi astfel este iniţiată proliferarea inflamatorie.
1.5.1. Țesături, structura și funcțiile lor
Pe măsură ce în urma mitozei creşte numărul de celule, proporţional creşte şi concentraţia keilonilor sintetizaţi de acestea. La restabilirea populaţiei recenzii preparate comune de celule homeostazia structurală keilonii inactivează enzimele participante la reduplicaţia ADN şi mitoza se inhibă. Regenerarea este procesul de restabilire a integrităţii structurilor alterate în focarul inflamator regenerarea şi se găseşte în dependenţă directă de volumul distrucţiilor şi de capacităţile regenerative ale organului inflamat.
În funcţie de aceste condiţii restabilirea poate fi completă sau incompletă. În organele cu potenţial regenerativ mare are loc restabilirea completă a tuturor structurilor alterate ale organului atât specifice cât şi nespecifice — regenerarea completă, restituţia.
În organele cu potenţial regenerativ redus în combinaţie cu volumul mare al distrucţiei este imposibilă restabilirea completă a structurilor alterate cu ţesut specific, din care cauză defectul de structură este acoperit cu ţesut nespecific conjunctiv.
O astfel de regenerare se numeşte regenerare incompletă, substituţie, sclerozare.
Țesut conjunctiv
Inflamația pastilelor articulațiilor umărului dintre reacţia inflamatoare şi reactivitatea organismului Deşi procesul inflamator este localizat în anumite organe, evoluţia şi intensitatea lui depinde nu numai de proprietăţile factorului patogen, de volumul şi caracterul alteraţiei, ci şi de reactivitatea organismului.
Reactivitatea generală a organismului şi, indirect, intensitatea procesului inflamator sunt modulate de mai multe sisteme ale organismului, dar în primul rând de sistemul nervos central şi de hormonii glandelor endocrine. Influenţele asupra procesului cimbru pentru dureri articulare sunt stimulatoare proinflamatoare şi tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber antiinflamatoare.
Modulatori viguroşi ai inflamaţiei, care tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber amplifica sau atenua reacţia inflamatorie, sunt neurotransmiţătorii, hormonii glandelor endocrine, sistemul imun, ţesutul conjunctiv, particularităţile metabolismului ş. Aceşti factori determină caracterul cantitativ al inflamaţiei. Din influenţele endocrine vom menţiona hormonii tiroidieni şi supresiv al inflamațiilor hormoni proinflamatoriinsulina şi glucocorticoizii hormoni antiinflamatori.
Factorii nervoşi şi endocrini influenţează reacţiile procesului inflamator — reacţiile vasculare, exsudaţia, emigrarea, proliferarea, regenerarea. Din structurile nervoase cu influenţă certă asupra procesului inflamator face parte sistemul nervos vegetativ.
Proliferarea şi regenerarea în focarul inflamator
Astfel, efectele vegetative asupra structurilor tisulare şi vasculare se răsfrâng şi asupra procesului inflamator de ex. Meniu de navigare Efectorii finali ai inflamaţiei, care formează răspunsul organismului, sunt microvaseleleucocitele, structurile mezenchimale, ţesuturile specifice susceptibile la acţiunea mediatorilor.
Spectrul şi intensitatea acestui răspuns va depinde atât de proprietăţile mediatorilor inflamaţiei, cât şi de reactivitatea de specie şi cea individuală de rasă, sex, vârstă ş.
Influenţele endocrine asupra procesului inflamator poartă caracter proinflamator de ex. Reacţia inflamatorie adecvată corespunde factorului etiologic atât calitativ, cât şi cantitativ.
- Condiții care afectează cursul proceselor de recuperare Concluzie Bibliografie Introducere Regenerarea este reînnoirea structurilor organismului în procesul activității vitale și refacerea acelor structuri care s-au pierdut ca urmare a proceselor patologice.
- Țesuturile conjunctive moi[ modificare modificare sursă ] Au structuri diferite și îndeplinesc o varietate de funcții: leagă între ele diferite părți ale organelorhrănesc alte țesuturi, oferă protecție mecanică, depozitează grăsimiproduc elementele figurate ale sângeluiau rol în imunitate etc.
- Proliferarea şi regenerarea în focarul inflamator - Regenerarea țesutului conjunctiv liber
- După alergarea durerii la gleznă
- Proliferarea şi regenerarea în focarul inflamator
Astfel, intensitatea reacţiei inflamatoare corespunde forţei cauzei provocatoare şi volumului leziunilor produse de acesta. Totodată ea este funcţie a reactivităţii de specie şi individuale, a particularităţilor morfofiziologice ale organului, în ameliorați inflamațiile severe ale genunchiului se dezvoltă inflamaţia.
Reacţia inflamatoare adecvată posedă un caracter protectiv optim, care de rând cu alteraţia inevitabilă, conţine şi reacţii fiziologice, menite să elimine din organism factorul patogen, să restabilească integritatea structurilor lezate şi homeostazia funcţională dereglată.
Țesut conjunctiv - Wikipedia
Ţesutul conjunctiv 5 Pe parcursul evoluţiei au supravieţuit organismele capabile să răspundă la agresie printr-o reacţie inflamatorie adecvată factorului patogen, suficientă pentru anihilarea acestuia şi restabilirea homeostaziei.
O atare reacţie inflamatorie, care corespunde factorului patogen calitativ şi cantitativ, se numeşte inflamaţie normoergică; cu anumite particularităţi individuale neesenţiale tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber vârstă, sex, ereditate, constituţie ş.
Compoziția plasmei sanguine. Sângele este un țesut conjunctiv fluid.
Reacţia inflamatorie neadecvată factorului etiologic se manifestă cantitativ fie prin insuficienţa sau absenţa reacţiilor inflamatorii tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber acţiunea factorilor nocivi, fie prin caracterul lor excesiv, care depăşeşte forţa excitantului şi volumul leziunilor.
Reacţia inflamatorie inferioară intensităţii acţiunii agresive a factorului patogen şi a volumului distrucţiilor se numeşte hipoergică.
Procese de regenerare naturală. Regenerare, tipurile și nivelurile sale
Ea decurge lentîndelungat, deseori trece în formă cronică, cu predominarea alteraţiei, cu tendinţă spre generalizare diseminare, septicemieeste insuficientă pentru a confrunta agresia şi pentru a restabili homeostazia structurală.
Reacţia inflamatorie exagerat de intensivă exacerbată se numeşte reacţie hiperergică. Ea se întâlneşte în hipersensibilitate alergie şi se evidenţiază prin caracterul excesiv de intens al tuturor reacţiilor inflamatorii alteraţie, reacţii vasculare, exsudaţiecare depăşesc măsura rezonabilă de protecţie şi sunt ele singure cauză a alteraţiei secundare masive, ceea ce are consecinţe nefaste, uneori fatale, pentru organism.
Sarcina medicinei practice vis-a-vis de procesul inflamator neadecvat este ajustarea acestuia până la forma adecvată normoergică prin stimularea procesului inflamator în caz de hipoergie şi atenuarea acestuia în caz de hiperergie. În aceste scopuri au fost elaborate remedii atât proinflamatoare, cât şi antiinflamatoare apte de a modula în mod artificial reacţia inflamatoare, de a o ajusta la caracterul şi volumul leziunilor şi de a-i conferi un caracter adecvat.
Aceste remedii sunt atât naturale, cât şi de sinteză.